Alunul

 

 

Alunul este specia arbustivă care se extinde tot mai mult în cultură în țările europene datorită cererii tot mai mari pe piața pentru acest fruct și multiplelor avantaje pe care le oferă această cultură:

• Specie rustică ușor adaptabilă din zona de câmpie până în zonele montane înalte.
• Este o specie rezistentă la geruri, frig, rezistentă la boli și dăunători.
• Se cultivă ușor cu costuri mici de întreținere.
• Asigură randamente și venituri mari pe suprafețe mici.
• Se recoltează ușor atât manual cât și prin scuturare la maturarea deplină.
• Are multiple utilizări de la fructe proaspete, cât și preparare pentru ciocolată, patiserie și cofetărie sau extragerea uleiului.

• Alunul creşte sub formă de tufă înaltă, are lemnul elastic şi frunzişul bogat. Fructele alunului sunt achene monocarpice (nuci), care până la maturizare sunt protejate de bractee (involucru).
• Alunul este o specie pomicolă de vigoare redusă, care creşte relativ încet.
• Intră pe rod începând de la vârsta de 4-5 ani. Înfloreşte cu mult timp înainte de a înfrunzi, având o perioadă de vegetaţie în jurul a 250 de zile. Mugurii vegetativi au o perioadă de repaus mai lungă, pornind în vegetaţie cu 25-30 zile în urma celor floriferi.
• Fiind puţin pretenţios în ceea ce priveşte solul şi mai ales îngrijirile culturale, alunul este un arbust ce nu trebuie să lipsească din nicio grădină de lângă casă. Având o înflorire abundentă, cu mare bogăţie de polen, alunul reprezintă prima sursă de polen pentru albine.
• La unele soiuri, florile femeieşti se maturizează înaintea amenţilor, la altele invers. Pentru asigurarea polenizării este necesar ca soiurile de alun să fie plantate în amestec, polenizarea fiind exclusiv anemofilă.  Perioada de rodire durează 15-20 ani, în condiţiile unei bune îngrijiri.
• Producţia de fructe ce se obţine la hectar este cuprinsă între 7000-8000 kg la intrarea deplina pe rod, sau chiar mai mult la soiurile performante.
• Alunul creşte şi fructifică bine în terenuri bine luminate, fără însă ca acestea să fie prea mult expuse uscăciunii. Preferă în general văile deschise, terenurile revene însă scurse, pantele cu expoziţie nordică.
• Rezistă la geruri mari, de până la -30°C, însă unele soiuri prezintă sensibilitate la gerurile de sub -10°C ce apar în perioada înfloritului. Nu este pretenţios la sol, reuşeşte chiar pe terenuri pietroase, sărace, calcaroase sau acide, însă în condiţiile unui regim mai ridicat de umiditate.
• Plantele provenite din sămânţă nu produc întocmai caracterele şi însuşirile plantelor părinţi de aceea nu se recomanda folosirea acesteia pentru infiintarea plantatiilor. Metoda cea mai folosită de înmulţire este marcotajul prin muşuroire.

• Alunul este o specie valoroasă, cu fructe plăcute la gust şi constituie un aliment foarte hrănitor datorită conţinutului mare în uleiuri (50-73%), proteine (12-18%), vitamine, săruri minerale. Alunele pot fi consumate în stare proaspătă, prelucrate în produse de cofetărie sau pot fi utilizate pentru extragerea uleiului.
• Alunele sunt apreciate ca fructe foarte nutritive si complete, fiind bogate in vitamine, substante minerale si grasimi, componente care determina o valoare energetica de circa 634 cal/100 g de produs.

• Alunele de pădure sunt recomandate la diabetul zaharat, la oboseală cronică, la hipertensiune arterială, la o prostată mărită, la pietre la rinichi, varice sau inflamația venelor (flebită). Are o excelentă contribuție la curățarea ficatul și are proprietăți laxative.
• În alunele de pădure, față de alte alune/nuci, cantitatea de acid folic este mult mai mare, de aceea consumul lor este util pentru cei care doresc să conceapă un copil.
• Alunele combinate cu caise uscate și miere sunt un instrument excelent pentru prevenirea bolilor istemului cardio-vascular.
• Piureul de alune în combinație cu stafidele, sunt folosite ca un tratament pentru anemie cronică. O altă substanță foarte importantă în conținulul alunei – este Paclitaxel-ul, un agent anticancerigen.
• Acesta este motivul pentru care poate fi utilizat pentru prevenire în oncologie. În compoziția uleiurilor vegetale conținute în alune, sunt și acizii grași polinesaturați care îmbunătățesc metabolismul și care, în cele din urmă încetinește procesul de îmbătrânire.
• Rația zilnică de alune necesară pentru organismul uman: nu mai mult de 10 bucăți (aprox. 30g).
• Utilizarea alunelor de pădure este diversă. În bucătărie, alunele sunt folosite pentru a face halva, sunt prezente în compoziția deserturilor, în produse de patiserie și dulciuri. Alunele prăjite și tocate pot fi adăugate la amestecul pentru o bezea sau se pot pisa adaugându-se în loc de migdale la prăjituri. Crema de renume mondial (pasta) Nutella este facută cu alune de pădure, cu cacao și lapte.